joi, 31 martie 2016

petale galbene

în curtea din spate a acelei femei pământul devenise ca un pește
erau solzi de brazi argintii înfipți pe ici pe colo
când trecea vreo furtună de vară apa le zbârlea țepii
până în inima ei care clocotea ca un ibric turcesc cu depuneri de calciu
pe dinăuntru
ea fusese tânără și zâmbea diferit în fiecare poză
până când masca i s-a lipit de obraji
zbârciți de același surâs pomeții i se ridicau tot mai puțin
tot mai greu în această gimnastică sentimentală

pe rafturile bibliotecii ședeau pescari chinezi din porțelan/ poza defunctului soț care pescuia fără noroc/ L'Assomoir de Zola în coperți din piele arsă la colțuri/ cu miros de ceară/ portretul fiicei în floarea tinereții la fotograf/ după primul tratament psihiatric/ un glob pământesc mic de acum 35 de ani pe care îl învârtea copilul vecinului când venea în vizită/ încât abia se ținea pe axă și scârțâia

dar câte zâmbete oare o fi costat-o fiecare narcisă din curtea din față/ ori florile de regina nopții sub geamul dormitorului/ ale cui erau oare toate/ era ea oare mare sau ocean cu alge verzi-albastre/ putrezind când mareea era joasă/ moi și lunecoase sub picior/ era ea oare plajă când valul era cât casa ei cu mobilă veche/ naufragiată sub amintiri

miercuri, 30 martie 2016

Fleacuri scrise în engleză demult (poezii cu ritm și/sau rimă)

Acrostih (Patience Moves Stones Before (moving) Mountains

Pay attention to the meek,
Tides that come are tides that go.
Endless are man’s lamentations,
Celebrate each day you live.

Monuments are built and fall,
Vessels often lose their way.
Stars can change their place in time,
One way signs can be a trick.

Estimate your real speed,
Between two extremes choose none.
Forget if you can’t forgive,
Repress anger if they laugh.

Morals change, but man’s the same,
Understand what’s your own charge.
Tame yourself before demanding,
Instead dreaming get some sleep.

Our old house

Wandering most everywhere,
I passed once by that small creek,
Finding our old house there
Where I used to hide-and-seek.

I passed once by the small creek
Where wild grasses grew so tall,
And I looked over the wall.

Finding our old house there,
With gossamer nets as drapes
With my grandpa’s sour grapes.

Where I used to hide and seek
All the trees were almost dried,
I looked back again and cried...


My questions are no longer keen,
Small pebbles on the bottom line,
My senses bring flavors within,
And blow out my mind like a wine.

The river washes its ground bed
For many years going ahead.

I don’t search, I don’t wait, I don’t hope.
All tears left my memory stream,
A fire grows high from a dream.

The past is a white timeless night,
A blind moon forgetting to shine.
I still feel a cold flimsy light
So deep in this body still mine.

Church attendants (Satire)

First I was taught to kneel in church,
Hearing the Gospel’s sacred verse,
Somehow the floor was cold and I
Felt someone watched behind my back.

Religion is about a watch
Where human sins are all recounted,
Left carelessly in Savior's charge,
Like garbage waiting for recycling.

Some think He’s like a Golden Ass,
They sin and then again confess,
And He just hauls their Silver ships
Together with the other saints.

I was a child and I was taught
That donkeys don’t know what they haul.
With pious feelings I begged once
To be accepted as a nun.

But they rejected me in tears
Among church women watching soap.
So then I crossed myself alone,
Keeping the faith in my own home.

Sex Buffoon (Satire)

I don’t have any sex experience,
And this is now sound evidence.
When I was little and too quiet,
They said I lack self-confidence.

I didn’t have a chance at all,
I never met a lonely man.
Moreover, all my strict beliefs
Forbid me to conceive a plan.

I also used to read too much,
Like Plato, Heidegger or Kant
While other girls had men in bed,
Without the need of breast implant.

I don’t search now flimsy excuses,
With my brown hair changing to gray,
I saw orgasm played on a stage
Once in a modern French ballet.

I know this seems a little odd,
Because some said I was so pretty,
But now I'm fat and I'm ashamed, 
The object of curiosity.

Clerihew 1

Sigmund Freud,
Before others found the steroid,
Dived deep his curious nose under the sex drive,
Using cocaine to feel alive.


All thinking and humankind dreams, 
Like starry dandelion seeds,
Fly low skies, unable to end
The breakup of stars’ fire bridge.

A light gravitates within us 
Dimming the hourglass eye,
Warm lightnings fall down over seas,
Welding our wings into white.

I tremble while letting my shadow
Hang gracefully upon the snow wings,
In pain from a secret that burns deep
And passes from me to the sun.

The Storm

A heavy cloud’s silence is shattered
Through every lightning shrilly blast,
Painful memories are scattered
Like night’s haunting blues from the past.

This timed flight of questions and fears
Trims yesterday hopes’ flimsy wings. 
My last open smile disappears,  
An omen among other things.

The dark moon burns under my eyes, 
Coating in ashes a blunt knife.
Red stars hide behind summer skies
Their long-lasting strong feelings strife.

And if I abandon my dreams
Refusing to taste bitter dew,
Ignited by lost love like gleams,
Tears grow within torches of rue.


A bud from a stone, a light down in the wind, 
My puzzled eyes aiming an acanthus flower,
Stars falling again on this white temple columns, 
The sky wrapping all in a blanket of felt.

The night pushes further my heart’s customs line, 
Where orange and red are slowly dissolving, 
The earth within me and its whole fleeting life
Pass without their shadow through fiery ice.

Closer and closer, blue in my dreams, 
Trembling volcanoes are lost amid waters.
At dawn, under arches, ruins and smoke,
The sun’s foggy phantom searches its way.


The souls that they impaled on stakes,
The souls that everyone forsakes,
Stand always up for us to see
How God and Man can disagree.

And after Auschwitz, Monowitz,
There’ll always be a Horowitz.
The one who lived on Robben Island
Was neither devil nor a tyrant.

Notă -- o parte din ele sunt traduceri proprii ale poeziilor mele vechi, de pildă Furtuna.

Poezii pentru copii

Da, am scris și poezii pentru copii mai demult. Nu le-am postat. Am mai găsit numai două, dar, dacă voi mai găsi (intru greu în fișierul word având calculatorul stricat și fără program word) le voi adăuga aici în această postare.

Dinozaurul albastru

Ieri a fost, azi nu mai este,
Într-o casă ca-n poveste,
Fetiţa cu ochi căprui
Şi cu visele hai-hui.

Camera ei era roză
Chiar aşa ca într-o poză:
Perne roz, păpuşi cu funde,
Curăţenie pe oriunde.

Era frig şi zloată-afară,
Ea privea doar într-o doară,
Aşteptând pe Moş Crăciun,
Mâncând pâine cu magiun.

Şi atunci dorind fierbinte,
Spuse două-trei cuvinte:
„Moş Crăciun, e-adevărat,
De păpuşi m-am săturat.

Vreau un dinozaur mare
Auriu pe aripioare,
Pielea ca de alabastru,
Îmbrăcat tot în albastru.

Eu de roz sunt plictisită,
Camera mea e ticsită,
Iar când văd cerul curat,
Nu vreau nori, că e păcat.”

Dumnezeu întâmplător
A-nţeles al fetei dor,
Aşternând zăpadă albă,
Cer senin, soare ca-n salbă.

Notă: sunt conștientă că roză nu se mai folosește azi, e un arhaism în cazul culorii, poate voi schimba

Mâţa cuminte

Pisi n-are nicio vină
Fiindcă nici n-avea habar
Că în cursă-au pus slănină
Pentru şoareci în hambar.

Şi s-a prins un şorecuţ,
Mama l-a dat la pisică,
Şi era aşa drăguţ
Tremura întreg de frică.

Dar pisica cea zvârlugă,
După ce l-a mirosit,
A lăsat pe chiţ să fugă
Ca un vânător cinstit.

Variantele în engleză mi-au ieșit mai bine

The Blue Dinosaur

Once upon a happy time,
At the end of a long street,
Lived a little brown-eyed girl
Smiling always very sweet.

Her small room was painted pink,
Pillows pink, pink her bed sheet. 
All her dolls, her pretty dress,
Everything was clean and neat.

Outside it was cold and sleet,
Christmas time was almost there,
She stood watching from the window
Holding tight her teddy bear.

Thinking about Santa Claus
She made then a special prayer:
„Please, bring something else this time.
No more dolls with plastic hair.”

„I just want a dinosaur
Wearing a blue silk costume
With white skin and golden wings
Flying all around my room.

I am bored of too much pink
It’s enough when roses bloom.
When the sky is blue and clear
I want blue, but never gloom.”

Maybe God heard that girl’s wish,
Changing what was there below,
He made snow instead of sleet,
With blue sky and golden glow.


I think Kitty is not guilty.
She was sleeping at first floor.
Daddy put lard in a mousetrap
And then locked our corn shed door.
Just one little mouse was caught
And I felt sorrow and pity.
Mommy gave him to the cat
Poor mouse, he was so pretty.
But our darling blue-eyed Kitty,
Let the mouse run as he could
Choosing milk instead for breakfast,
Like an honest hunter should.


Cărticica mea de poezii (cu 64 poeme) a apărut, tipărită de editura Caiete Silvane. Probabil că aceasta este și prima și ultima mea carte de poezii. Nu se știe sigur... Mulțumesc celor care au mai citit uneori poezii pe acest blog al meu și mai ales celor care au binevoit să lase un semn (comentariu, reacție, ). Poeziile grupate în acest mic volum au un numitor comun: sunt amprente culturale (aluzii religioase, filozofice, artistice) peste senzualitatea copilăriei, cu refuzul sau interdicția erotismului matur și marcate de tematica singurătății.

Mai jos un link spre pagina mea de pe Goodreads, unde găsiți și puteți citi blogul meu Muses and Ramblings (traduceri în engleză ale unor texte ale mele) și găsiți și patru cărticele virtuale publicate de mine, cu traduceri ale poeziilor mele în engleză, traducerile toate fiind ale mele -- cu imperfecțiuni desigur.

Iar mai jos un link către pagina mea de pe Smashwords, unde am publicat acele traduceri:

În limba română, conținutul cărții:

O înregistrare cu mine citind o poezie despre copilărie, se pare că nu mi-a ieșit chiar cum am citit, eu am fost mai rapidă din câte țin minte :)

amintiri vechi

În jurul anului 2000 am pictat mai multe acuarele, dintre care mai păstrez doar o parte. Aceasta e una din ele, modificată pe calculator ieri. Am adăugat un text:

între mine și luceafărul de dimineață
o cioară zboară spre răsărit

Cele de jos sunt altele. Sursa de inspirație au fost niște imagini alb-negru în majoritate dintr-o carte despre arhitectura catedralelor din Anglia.


Am mai pictat după o carte cu bisericile fortificate din Sudul Transilvaniei. Arhitectura mi-a fost aproape de suflet mereu. Acestea trei au fost printre primele.

Vietăți în cartea mea de poezii

O succintă analiză a vietăților prezente în cartea mea „Cântece pe sub ușă”.

menajeria mea : albine, furnici, mânz, lup, oaie, tigru, panteră, porumbel, lebede, cal, cal de mare, pescăruși, păsări albe, fluture, capre, bivoli, porci, orătănii, pește, vultur, câine, pisică, girafe, vrăbii, balenă, viermi, șobolani, corb, șoarece, privighetoare, pasărea paradisului, gâște, berze, microbi , melci, șarpe, țestoasă, scoică, armăsari sălbatici -- toate sunt prezente în cărticica mea de poezii

ierbarul și copacii mei : pomi, mure sălbatice, agrișe, coacăze, portocală, păpădii, ceapă, mere, magnolii, porumb, iasomie, brad, nucă, crini, cireșe amare, cireș, vișin, cartofi, lămâiță, orhidee, orez, buruieni, meri, narcise, petunii, margarete, copaci, măcriș sălbatic, garoafe, roșcove, floare, holda, spice, iarbă, rozmarin, clopoței violet, izmă sălbatică, porumbar, papură, stejar, maci, lubeniță, scorțișoară, busuioc, fasole, peri, castan, salcâm, zmeura sălbatică, frunze, corcoduși, platan, trandafir, smicele, tutun, fag, tămâioasă, floarea-soarelui, cicoare, vițe, brândușe, răchită, -- toate prezente în cărticica mea de poezii

din punct de vedere al orientării discursului poetic -- o treime din poeziile mele sunt scrise la persoana  a III-a singular sau plural, persoana a II-a singular sau plural sau persoana I plural și 2 treimi la persoana I singular (cu variații uneori). Mie nu prea îmi plac poeții care scriu tot timpul numai cu mi-am, am, mă, eu, etc.

sâmbătă, 26 martie 2016

acel ochi de cer

am trecut dintr-o cameră în alta
pe unde curgeau râuri de lapte de cerneală și de must proaspăt
nu mai știam dacă urc sau cobor erau văi erau dealuri erau prăpăstii
era inima mea și râurile de sânge cu bărcuțe de hârtie
ruptă din caiete cu pătrățele
grădinița era roz școala era albastră și apoi holul mare al teatrului
era vânăt ca strugurii striviți în teasc
măștile de vodevil râdeau cu dinții lor falși
fardul gros se prelingea odată cu lacrima primadonei tunsă chilug
și îmbrăcată în haină de sac
unde oare să caute ea cheița de aur alb
și de ce să mai lase plutind pe râul de apă curată
aceleași sticle cu scrisori pe care nimeni nu le va citi
la pragul dintr-o veșnicie în alta unde nu mai există
nici fete tinere cântând la pianul împodobit cu coroane mortuare
nici Bacovia nici Baudelaire
nici picturile prerafaelite
ci doar o ușă pe care o poți deschide cu degetul mic
de ce toate trebuiau să fie de-a dreptul
atât de frumoase și atât de sfinte
de ce lumina prin frunzele crude era ca lampa lui Aladin
de ce aburul mijind peste soarele răsare era tămâia arsă de Dumnezeu
într-o biserică pentru tot sufletul viu sau mort
de pretutindeni

joi, 24 martie 2016

fire urzite

deschid o carte
desigur am mai citit-o
chiar dacă urmele degetelor mele sunt așa slabe
încât peste cuvinte nu e nicio pată
în afara amintirilor care mă lasă flămândă și goală
în afara dansului florilor care se ofilesc în plină lumină

fusese o vreme a semnelor de carte când eram copil
din ață ca de mătase lucioasă
împletite atât de iscusit încât râvneai
să ai o carte în care să stea
toate bătrânele cuviincioase împleteau și dăruiau
fir după fir
să rămână între pagini deschise ca un fluture proaspăt
pentru mai târziu

chiar și acum
peste cuvintele mele nu e nicio pată
în afara luminii din ochii bunicii
când împletea semnele ei de carte strălucitoare