HONI SOIT QUI MAL Y PENSE

CÂTEVA VIDEO CU MINE

marți, 11 iunie 2013

zăbrele



să mă înalţ câte puţin
până la cuibul unei păsări negre
uitată de Dumnezeu
părul meu lung tot mai sărat şi aspru
să o învăluie ca în leagănul unui copac uscat
să o hrănesc din ochii mei de nucă verde
din lacrimă de fericire
să crească
cu aripile în cruce
cu ciocul zăvorât
până când va fi mai mare decât soarele din pupile
şi singura uşă deschisă precum cerul senin
cu acces interzis pentru mine
se va închide totuşi

sâmbătă, 1 iunie 2013

ceainicul - poem fabulă pentru copii



Sunt ceainicul de odinioară
aruncat printre vechituri în podul stăpânului meu.
Aici este mereu frig...Viaţa mea e acum istorie.
Născut şi crescut în fontă dură,
am trecut proba focului în copilărie.
Era iarnă. Mama mea, bătrâna sobă din fontă,
îmi ghida primii paşi nesiguri în lume.

Încetul cu încetul m-am obişnuit
cu focul ei puternic sau îngheţul după ce clocoteam.
Cu toate acestea mulţi se încruntau uşor,
spunând că am un prea multe toane şi că sunt cam aiurit.
Câte puţin, am învăţat să nu-mi mai pese.

Dar, când fierbinţeala era puternică,
îmi plăcea să fluier şi să şuier un cântec trist
despre iubita mea, fierul de călcat din fontă,
draga mea zână încălzită cu jeratic,
niciodată destul de aproape de mine.
Acum am pierdut-o, stau singur în întuneric,
totul e rece.

Poate va veni vreun copil curios
să mă păstreze ca pe-o poveste,
lângă păpuşi din cârpe şi inimi de turtă dulce.

1 Iunie 2013