HONI SOIT QUI MAL Y PENSE

CÂTEVA VIDEO CU MINE

duminică, 23 decembrie 2012

Antologie de poezie

Acum, în pragul sărbătorilor de iarnă, aş vrea să menţionez apariţia unei cărţi frumoase, o antologie colectivă de poezie editată de Rovimed Publishers, coordonatori Mioara Băluţă şi Andrada Matei, apărută sub auspiciile siteului de poezie şi proză Casa Gândului http://casa-gandului.ning.com, printre ai cărei autori selectaţi de editori mă număr şi eu.
Adresez felicitări şi pe această cale tuturor celor care au colaborat la realizarea acestui frumos proiect literar.
De asemenea, cu ocazia Sfintei Sărbători a Crăciunului adresez din suflet urări de bine tuturor cititorilor acestui blog. Şi fie ca Noul An 2013 să vă aducă bucurii literare şi multă sănătate!

sâmbătă, 15 decembrie 2012

os şi piatră



puneţi în lanţuri pietrele
să nu se mai macine singure la colţuri
opriţi avalanşa din munte
unde izvorul a secat sub bolovani

sunt numai cruci de fier pe marginea cărării
morminte de eroi fără nume
de pe vremea când pietrele zburau
ori cădeau grămadă din cer

aruncaţi pietrele în temniţă nu în oameni
opriţi-le
au început să crească înalte
piatră cu sare peste trupurile noastre
zidurile lăcrimează sau curg lacrimi peste ele
mii de Ane plâng încet că s-au cununat cu Manole

morţii noştri au oasele subţiri şi nu-s de stâncă
suntem tot mai reci şi uscaţi unii faţă de alţii
faţă de noi înşine
Doamne

marți, 11 decembrie 2012

(auto)portret imperfect



poate de vină sunt anii
vârsta la care femeile trecute îi repetă zâmbind
că ea este încă tânără

are bucătărie şi cămară ticsite cu condimente
şifonier cu lavandă şi săpunuri între cearceafuri
chiar şi trusă de manichiură
pentru zilele ploioase
în casa ei florile primite în dar
îşi pierd parfumul într-o oră

singurătatea roade cu măsele ascuţite
durerea o loveşte în cap deodată
ca o greblă pe care a călcat din greşeală
dar nu poate ţipa
stă dreaptă cu fruntea lipită de perete şi numără

de câte ori s-a îmbătat cu vise spumoase
ca şampania ţinută la rece cu dop puternic
sau câte coşmaruri au trecut ca argintul viu
în nopţile cu stelele ascunse
închise apoi în termometre
strânse lângă piept când are febră

numără de câte ori latră sau muşcă prezentul
ca un mops bătrân cu limba scoasă
îşi plimbă degetele pe stampe din trecut
acoperite cu un film roz de acuarelă
se gândeşte la viitor ca la o colecţie de caramele fără gust
care smulg dinţii din alveole

ea e doamna cu umbrelă pastelată vara
şi neagră corb la înmormântări

sâmbătă, 1 decembrie 2012

noapte cu miel alb



l-au îmbrâncit pe întuneric
în colţul ţarcului lângă perete
scâncea încet ca oricare miel alb
neînsemnat nelalocul lui

un înger şedea roată împrejur
fiecare înger poate să lupte cu o sută de diavoli
fiecare are o sută de perechi de braţe

închisă în noaptea grea
inima lui ca o candelă
ardea lumină la o mie de leghe
o mie de tineri primeau sfânta împărtăşanie

n-a adormit
a doua zi l-au însemnat
şi l-au lăsat liber printre ceilalţi zece
ploua mărunt de zece ore
pe ţelina acoperită cu lână proaspătă

sens interzis



am pierdut o viaţă
mergând mereu pe mijlocul drumului
între cele două sensuri
pe linia trasă cu vopsea albă
cu spatele drept şi privirea înainte
de parcă aş fi purtat pe cap un coş
cu o pasăre adormită

poate era mai bine dacă viaţa
m-ar fi prins de chică să mă scuture cu totul
aşa cum unii prind căţeii abia fătaţi
şi îi ţin cu capul dedesubt
în căldarea cu apă de ploaie

dar eu mergeam înainte
mă temeam să nu zboare pasărea
de pe creştet
departe de oraş de ţară de planetă
în noaptea din spatele meu
unde cineva pune la suflet
eclipsa totală a pământului