Acum, în pragul sărbătorilor de iarnă, aş vrea să menţionez apariţia unei cărţi frumoase, o antologie colectivă de poezie editată de Rovimed Publishers, coordonatori Mioara Băluţă şi Andrada Matei, apărută sub auspiciile siteului de poezie şi proză Casa Gândului http://casa-gandului.ning.com, printre ai cărei autori selectaţi de editori mă număr şi eu.
Adresez felicitări şi pe această cale tuturor celor care au colaborat la realizarea acestui frumos proiect literar.
De asemenea, cu ocazia Sfintei Sărbători a Crăciunului adresez din suflet urări de bine tuturor cititorilor acestui blog. Şi fie ca Noul An 2013 să vă aducă bucurii literare şi multă sănătate!
duminică, 23 decembrie 2012
Antologie de poezie
sâmbătă, 15 decembrie 2012
os şi piatră
puneţi în lanţuri
pietrele
să nu se mai
macine singure la colţuri
opriţi avalanşa din
munte
unde izvorul a
secat sub bolovani
sunt numai cruci
de fier pe marginea cărării
morminte de eroi fără
nume
de pe vremea când
pietrele zburau
ori cădeau
grămadă din cer
aruncaţi pietrele
în temniţă nu în oameni
opriţi-le
au început să
crească înalte
piatră cu sare
peste trupurile noastre
zidurile
lăcrimează sau curg lacrimi peste ele
mii de Ane
plâng încet că s-au cununat cu Manole
morţii noştri au
oasele subţiri şi nu-s de stâncă
suntem tot mai
reci şi uscaţi unii faţă de alţii
faţă de noi
înşine
Doamne
marți, 11 decembrie 2012
(auto)portret imperfect
poate de vină
sunt anii
vârsta la care
femeile trecute îi repetă zâmbind
că ea este încă
tânără
are bucătărie şi
cămară ticsite cu condimente
şifonier cu
lavandă şi săpunuri între cearceafuri
chiar şi trusă
de manichiură
pentru zilele
ploioase
în casa ei
florile primite în dar
îşi pierd
parfumul într-o oră
singurătatea roade
cu măsele ascuţite
durerea o loveşte în cap deodată
ca o greblă pe care a călcat
din greşeală
dar nu poate ţipa
stă dreaptă cu
fruntea lipită de perete şi numără
de câte ori s-a
îmbătat cu vise spumoase
ca şampania
ţinută la rece cu dop puternic
sau câte
coşmaruri au trecut ca argintul viu
în nopţile cu
stelele ascunse
închise apoi în
termometre
strânse lângă
piept când are febră
numără de câte
ori latră sau muşcă prezentul
ca un mops bătrân
cu limba scoasă
îşi plimbă
degetele pe stampe din trecut
acoperite cu un
film roz de acuarelă
se gândeşte la viitor
ca la o colecţie de caramele fără gust
care smulg dinţii
din alveole
ea e
doamna cu umbrelă pastelată vara
şi neagră corb la
înmormântări
sâmbătă, 1 decembrie 2012
noapte cu miel alb
l-au îmbrâncit pe
întuneric
în colţul
ţarcului lângă perete
scâncea încet ca
oricare miel alb
neînsemnat
nelalocul lui
un înger şedea
roată împrejur
fiecare înger
poate să lupte cu o sută de diavoli
fiecare are o
sută de perechi de braţe
închisă în
noaptea grea
inima lui ca o
candelă
ardea lumină la o
mie de leghe
o mie de tineri
primeau sfânta împărtăşanie
n-a adormit
a doua zi l-au
însemnat
şi l-au lăsat
liber printre ceilalţi zece
ploua mărunt de
zece ore
pe ţelina
acoperită cu lână proaspătă
sens interzis
am pierdut o
viaţă
mergând mereu pe
mijlocul drumului
între cele două
sensuri
pe linia trasă cu
vopsea albă
cu spatele drept
şi privirea înainte
de parcă aş fi
purtat pe cap un coş
cu o pasăre
adormită
poate era mai
bine dacă viaţa
m-ar fi prins de
chică să mă scuture cu totul
aşa cum unii
prind căţeii abia fătaţi
şi îi ţin cu
capul dedesubt
în căldarea cu
apă de ploaie
dar eu mergeam
înainte
mă temeam să nu
zboare pasărea
de pe creştet
departe de oraş
de ţară de planetă
în noaptea din
spatele meu
unde
cineva pune la suflet
eclipsa totală a
pământului
Abonați-vă la:
Postări (Atom)