între aracii înclinaţi de vânt
via s-a sălbăticit
pe cărarea abruptă urcă un bătrân
cu soarele pe umăr
alături încă mai creşte
sângele-voinicului
ciorchinii limpezi cad câte unul
în corfa înnegrită
un copil cu ochii de cicoare
s-a culcat într-o rână pe coama dealului
priveşte în jos nu suflă un cuvânt
bătrânul urcă printre viţe mai departe
copilul se lasă deodată de-a rostogolul
ca un tăvălug în cărare
ţinând braţele strânse la piept
printre vii