HONI SOIT QUI MAL Y PENSE

CÂTEVA VIDEO CU MINE

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Stare de agregare


am văzut prea mulţi fluturi care mor            
înainte de-a se trezi
din crisalidă
balerine de porţelan programate
piruete pe gheridoane
în absenţa publicului

doar palmele miros a dafin
cuvintele sunt crude
ca mugurii îngheţaţi
nici urmă de vânt să îi lovească
nici lumină să îi deschidă

am amorţit de partea inimii
jumătate aer jumătate apă
cu trupul de amfibie flămândă
între două geosfere
o roată de  fântână tot mai subţire
mă trage în adânc şi-n afară

ceasornicarul meu bătrân
a reparat pendula cu oglinzi
acum tace

luni, 12 decembrie 2011

Un dar de sărbători pentru prieteni de azi sau de ieri

frunzele nu sunt aripi
nu pier ca fluturii albi de-o zi
nu tremură în pocale de cântec
înălţate de ciocârlii spre soare

cel mai adesea ele respiră
lipite de foiţele inimii
precum suspinul pierdut al unui prieten
răspuns ce pluteşte departe
prin tăcerea vântului




video



sâmbătă, 10 decembrie 2011

Extrasenzorial



prin colţul unui singur ochi
cade o lacrimă boţită
dinţii se clatină
înfipţi în ultimul măr până la cotor

o privire de căţel cerşeşte
fără glas
lângă uşa troienită

pe spinarea flămândă de dreptate
a crescut o cocoaşă
sprijină în neştire
desaga grea de blide 
la parastase şi pomeni




miercuri, 7 decembrie 2011

Albastru fierbinte



acoperă-mi somnul cu pietre
străinule cu haină albastră
dacă ai mână uşoară
se vor preschimba în pâine coaptă pe vatră
rotund între umăr şi şold

viaţa mea e încinsă ca un cuptor
cu cât voi dormi mai adânc aluatul va fi mai moale
cu încetul va dospi din nou
voi fi la mijloc un drob de sare întărit
din gânduri frământate adânc

să nu mă-ntrebi cum mă cheamă
cu orice preţ să nu mă trezeşti
nu plânge dacă vei vedea că scâncesc
ca pruncul în covată
voi dispărea cu încetul în maiaua care fierbe

păstrează-ţi lacrima până la sfârşit
dacă ai inimă să stingi cu ea
grăuntele de drojdie uscată



marți, 6 decembrie 2011

Ultima nuntă



m-am născut într-un sfârşit de iarnă
eram obişnuită cu frigul cuibărit
în locul focurilor stinse
am păzit cenuşa din vatră
în fiecare noapte

mirele a venit târziu ca o ninsoare
pe faţa lacului dintre sălcii
trăgeau clopote argintii de peşti
sub gheaţa de la mal

mireasa străvezie cu braţe lungi
alerga prin mine de la călcâi la creştet
fluturii albi din trenă
se lipeau indecent de piele

fii mai atentă
spuneau naşii mei
dacă strângi pământul  în braţe vei pluti
dincolo de cuvinte
nici tăcerea nu va mai conta
mai bine să arunci inelul solitar
primit moştenire

a nins mult în  palma stângă
liniile s-au adâncit
încă un gheţar s-a desprins la pol
ca un sărut rece
sigilat pe frunte




duminică, 4 decembrie 2011

Nestins



am încuiat uşa dormitorului
mă ascund ca un câine rănit
fără să-mi curăţ rănile
în abdomen am o gaură albastră 
culoarea viselor mai puternice decât viaţa
pruncii care nu mi s-au născut lovesc în tâmple
spasmul calcă peste inimă coboară mai departe
odată cu dorinţele mele digerate
de toate mamele încă în viaţă
ca şi cum ar fi nisip zgrunţuros în stomac

sunt o femeie cu mii de braţe
rotite peste cap ca un dans de săbii
într-o zi vor cădea drept în creştet
vor creşte mărăcini din patul în care îngheţ

deasupra Isus are o inimă în flăcări
în altă icoană Maica Lui ţine la piept 
o inimă în floare
dacă aş privi cu atenţie aş vedea
că norii sunt îngeri mici
ning peste golul albastru

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Lorelei

Zi şi noapte lumina arde prin pleoapele închise, devenite străvezii. Păşesc de-a lungul viselor ca un orb vindecat brusc. Ridic globul lunii până se rostogoleşte şi cade dincolo de orizont. Fractura deschisă în osul amintirii se vindecă printr-un tiv cusut în carne, lasă amprente în palma întinsă cu greu înspre tine. Răsuflarea mea desenează în aer note pe portativul distanţelor dintre noi. Muzica rămâne ascunsă, ca marea închisă într-o scoică aşezată pe un raft. Mâna mea către tine este zborul păsării ce-şi caută zadarnic cuibul ocrotit de nori. Tremur odată cu clipele izgonite în centrifuga timpului. Secundarul ceasului meu bate câţiva paşi înapoi. În oglindă sunt aceeaşi, umbra surâsului tău a sprijinit un zid să dureze în inimă şi în sânge. Un perete crescut în mine însămi pe care se caţără rugi înfloriţi de măceş fără să îi atingă vârful. Stăm în camere separate, fiecare lângă altă ferestră, izbită şi deschisă de ploaia cuvintelor nerostite. O maree de alge verzi-albastre revine şi se retrage din nisipul calm al memoriei.



vineri, 2 decembrie 2011

Grupaj de poezii vechi



CONFRUNTARE



Te întreb, omule,
când ai îmblânzit calul
să sară în cadranul tablei de şah,
te-ai gândit
doar la războiul fără ninsori ?
Între alb şi negru,
ciocnindu-se cu nebuni cu tot,
ai hotărât că nu pot fiinţa
nuanţe de gri.
Calul tău a îngenuncheat în frâu
cu zăbala şiroind
de lupta încrâncenată
în care tropotul cavaleriei şi trâmbiţele
repetau pentru mulţi
ultima spovedanie. 

Departe, pe cărări neumblate,
caii sălbatici alergau vijelios,
cu focul inimii lor încălzind
iarba, cerul senin
şi zborul vulturilor.



 
FINISARE



Sclav încătuşat în stâncă,
piatră cu început de istorie
prea puţin şlefuită,
vorbele îţi sunt sugrumate,
picurând  sonate fără ecou.  
Braţele tale atlantice
cu povară mai grea decât timpul
vâslesc în visul libertăţii
ca pe o mare furtunoasă.
Privirea ta ţinteşte
direct în rana sculptorului
care a sângerat când ţi-a dat viaţă
şi se întoarce către mine
ca dintr-o oglindă.

Iar eu sunt singura
ce-ţi poate rupe lanţurile
în sala goală a muzeului,
cu ochii mei deschişi
îmbrăţişându-te.




CARIATIDĂ


Într-o zi, demult,
am sculptat în cretă un trup de fată.
Pe tablă elevii scriau
ecuaţii matematice perfecte.
Eu am ascuns atunci păpuşa la piept,
în timp ce jucam şotronul
peste umbra mesteacănului subţire.

Zăpezi viscolite
au încărcat geamurile şcolii
şi crengile bătrâne argintate,
liniile albe s-au şters.
Statueta mea a rămas aceeaşi,
sprijinind pe raftul bibliotecii
câteva fotografii îngălbenite.






 EX LIBRIS


Într-un bazar ciudat am cunoscut un om
Care se pregătea să vândă pe tarabă
Cărţi vii sau moarte, adormite-n timp,
Scrise cu gândul sau cu visul treaz,
Catalogate sau uitate.

L-am întrebat care-i folosul lor
Şi mi-a răspuns că pot fi zbor sau piatră,
Dar că acest lucru depinde
De felul în care sunt citite,
De bătaia inimii,
Şi de dioptriile clientului.

Nu i-am răspuns nimic
Şi m-am întors pe drumul meu
Pe când în spate mă ardea
Privirea păsării cu aripi smulse
Din ochiul ce-a alunecat în praf
Ca lacrima din filele străpunse.