am încuiat uşa
dormitorului
mă ascund ca un
câine rănit
fără să-mi curăţ
rănile
în abdomen am o
gaură albastră
culoarea viselor mai
puternice decât viaţa
pruncii care nu mi s-au născut lovesc în tâmple
spasmul calcă
peste inimă coboară mai departe
odată cu
dorinţele mele digerate
de toate mamele
încă în viaţă
ca şi cum ar fi
nisip zgrunţuros în stomac
sunt o femeie cu
mii de braţe
rotite peste cap ca
un dans de săbii
într-o zi vor
cădea drept în creştet
vor creşte
mărăcini din patul în care îngheţ
deasupra Isus are
o inimă în flăcări
în altă icoană
Maica Lui ţine la piept
o inimă în floare
dacă aş privi cu
atenţie aş vedea
că norii sunt
îngeri mici
ning peste golul
albastru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu