HONI SOIT QUI MAL Y PENSE

CÂTEVA VIDEO CU MINE

miercuri, 29 august 2012

Piatră de var



mă pudrez în faţa oglinzii
îmbrăcată în haine de Pierrot
cu şapca peste ochi şi urechi

a nins atât de mult încât
nu pot alege între negru şi alb
aştept să vină primăvara
să strâng în braţe un mesteacăn tânăr
să iau cu mine boala copacilor

nu voi mai plânge ziua de ieri
ca o mumie îmbălsămată
într-o cameră ascunsă
soarele se va feri din calea mea
un om încă viu
în zdrenţe de lepros


Roata norocului


aici nu se mai întâmplă nimic
au rămas prea multe locuri publice
unde pierzi sau câştigi
cazinouri farmacii bănci
printre ganguri pentru trecători
care nu-şi asumă niciun risc
când umbrela nu e de ajuns

mulţi pariază pe diferite capete
mai ales pe cele mai mari
se-nvârt aproape toate ca zarurile
specii diferite de cerşetori
câini vagabonzi handicapaţi
în goană după maşini cu alt miros

Electra nu se mai întrupează
decât în aparate de aer condiţionat
picură ca stalactitele
peste picturi rupestre în graffiti
între două guri de canalizare
                                                          
departe de marşul pietonal
găseşti câte o cofetărie rătăcită
ca o oaie neagră a comerţului
localnicii vor să uite totul
vizitatorii să nu ţină minte nimic
în timp ce zeci de bone scot la lumină
cărucioare cu prunci gângurind

alături totuşi cresc stejarii
pe parcela lor îngustă
din nod în nod

Vanitas, veritas



într-o lume faianţată cu oglinzi
hohoteam puternic în ciobul meu
împreună cu zidurile
printre care lumina fuge
dus întors de la ieri spre mâine

agăţam ramele de gânduri
cuie bătute în pereţii orbi 
nu înţelesesm
că timpul este tot materie 
glisează dinspre coastele false
spre osul sacrat
                                                 
cu onestitatea celor care plătesc vamă
cu bunul simţ al celor care nu stau jos
lângă catargul unei arce fără călători
desenam harta tot mai albastră
a trupului meu

şi azi mai simt valurile
sub ultima geamandură
un craniu ca o gaură neagră
cu efect de totală absorbţie 
a luminii


duminică, 26 august 2012

Ultimul măslin



-         omule hapsân de ce ai ochii goi?
-         nu sunt copile
      caută în adânc să vezi
      peştii de cristal sub prundul fântânii
      taine nemărturisite
      în care sapa hoţilor nu a tăiat
      nici ciutura stăpânului nu a furat
-         omule eşti ca floarea scaiului
      nimeni nu te gustă
      în afară de caprele cărunte
-         soarele te orbeşte copilul meu
      află că m-am legat demult
      să cresc pe un pământ care nu tremură
      pururea doar pe limba adevărului
      să tac
      până când vor cădea stelele
      toate sub tâmple
      până când nebunii vor uita râsul şi plânsul
     
      mă vei ţine de mână
      ramură plecată în vânt
      cu un cuţit de os
      mă vei tăia la răsărit

vineri, 24 august 2012

Un cerc intim


nu mai ştiu unde am ascuns
capotul de culoarea piersicii
ros de molii prin buzunare
eram copil nu ştiam 
că hainele sunt totuşi praf
chiar dacă sunt fără pată

degetul mic al piciorului drept
iese printr-o gaură din ciorap
ce importanţă are
dacă e singur şi îngheţat
dacă zgârie cu unghia podeaua
în cele din urmă centipedele
adună resturile se urcă pe tavan
într-un impuls proteic
cad toate 

miroase rău a naftalină
şi a cafea râncedă
amestec încet cu linguriţa
cu degetul mic în extensie
scriu litera O