am pierdut o
viaţă
mergând mereu pe
mijlocul drumului
între cele două
sensuri
pe linia trasă cu
vopsea albă
cu spatele drept
şi privirea înainte
de parcă aş fi
purtat pe cap un coş
cu o pasăre
adormită
poate era mai
bine dacă viaţa
m-ar fi prins de
chică să mă scuture cu totul
aşa cum unii
prind căţeii abia fătaţi
şi îi ţin cu
capul dedesubt
în căldarea cu
apă de ploaie
dar eu mergeam
înainte
mă temeam să nu
zboare pasărea
de pe creştet
departe de oraş
de ţară de planetă
în noaptea din
spatele meu
unde
cineva pune la suflet
eclipsa totală a
pământului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu