stejarii cresc pe
strada principală
de peste douăzeci
de ani
mai ales la
început
câte unul prea
slab la rădăcină
era înlocuit
alţi copii s-au
născut
au devenit şi ei
părinţi
oamenii au
început să uite
câte un cutremur
câte o stea
căzătoare
câte maşini erau pe
stradă
tramvaiul de
odinioară
care şi azi are
acelaşi număr
stejarii au
crescut prea încet
trotuarul încă
arde în soare
Dumnezeu ştie de
ce
un mesteacăn
singuratic
a rămas fără
coroană după mulţi ani
în spatele blocului
meu
dedesubt frunzele
cad grele
lacrimi de
muribund într-un pahar cu apă
stejarii încă în
picioare
cresc foarte
încet
poate dincolo de
ziduri
dincolo de timpul
în care gospodinele
nu vor mai
scutura praful
pe strada
principală
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu