Dacă îngerul va veni
să îmi aşeze în cumpănă sufletul
îl voi primi în catedrala mea
în care ard coloane înalte
de fagi drepţi, strălucind prin veacuri
şi frunza ferigii ţese inele străvezii,
vitralii logodite cu lumina.
De mă va întreba ori va spune
că inima mi-e mult prea grea
îi voi răspunde
că fântâna cumpenei mele,
albie vie de sentimente,
a fost mereu prea adâncă.
(2007)
sâmbătă, 2 aprilie 2011
Balanţă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mi-a placut
RăspundețiȘtergere"frunza ferigii ţese inele străvezii"...
e aici o imbinare de imagini si aliteratii foarte reusite.
Mulţumesc, Irina. Ferigile m-au fascinat în pădure. După mai mulţi ani au crescut câteva chiar lângă casă. Gânduri frumoase din partea mea.
RăspundețiȘtergere