mirosul lemnului mâncat de cari
mă învăluie ocrotitor
soarele ninge printre zăbrelele ferestrei
direct în visul meu unde tremură sănii
pe geana luminii
ghemul strâns al trupului
înfăşoară trecutul
ca un fir al Ariadnei
eu mă rostogolesc
călător pierdut de timp
roza vânturilor
indică nordul muzicii
algele mării vibrează în adânc
melodia se opreşte lent
în clorofila topită de lumină
secundele se acordează
proaspete în clepsidre vegetale
şi trebuie să mă trezesc din nou
copil în iarbă fragedă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu