Scenă de interior

Am fost invitată doar de câteva ori să dansez de tineri cu un aer forţat îndrăzneţ şi mi se zburlea părul uneori de repulsie. Parcă eram o răţuşcă înglodată în tină, cu teama de a nu păşi peste vârful pantofului celuilalt. Aveam picioarele mari şi late şi părul creţ nu se aşeza la periat. Rotundă la trup mă simţeam mult mai rotundă înăuntru, emoţiile erau ca un desen cu multe înflorituri şi curbe amestecate, spiralate unele în altele. Întrebam câţi paşi trebuie să fac la dreapta sau la stânga şi mă gândeam doar la acest lucru în timp ce muzica trecea pe lângă mine ca zgomotul unui tren accelerat pe peron. Băieţii cu care dansam păreau păpuşi de lemn pe care nici o zână nu i-a transformat în mici aventurieri. Era mai plăcut în copilărie când mă urcam în vişinul din grădină şi îmi făceam din fiecare creangă o cameră din casa viselor mele. Aş fi vrut ca băieţii să fi fost ca acel vişin, să am loc pentru dormitorul sau bucătăria mea cu păpuşi.

Nu ştii să te mişti, eşti ca un lemn, spunea cineva când a încercat să danseze tango cu mine. Toate fetele au dansul în sânge mai zicea şi eu nu credeam defel că are dreptate. Eu nu eram toate fetele.

Preferam să ascult  când era furtună  Sonata Patetica, inima îmi bătea blând şi egal, nu înţelegeam de ce pentru unii totul era zbucium, cum de pot  să danseze şi să se învărtă când cerul e atât de calm şi stelele strălucesc limpede.
...........................................................................................................................

Pe covorul din sufragerie înfloresc trandafiri galbeni şi perdeaua e stropită cu maci şi albăstrele cusute în relief. Aşa mi se pare mie câteodată. Aici dorm fiindcă îmi amintesc mai uşor cum mă scufundam în căruţa cu iarbă proaspătă seara, sub cerul liber. E loc mai mult. Când eram copil priveam îndelung sticlele transformate în căţeluşi sau pisicuţe, îmbrăcate în hăinuţe tricotate, cu mustăţi şi urechiuşe. Nu aş fi vrut să am una din acelea şi nu îmi plac peştii în acvariu.

Brodez rareori un goblen cu o căsuţă singuratică lângă un lac cu lebede. Ud periodic florile din ghivece. Cele verzi rămân, cele cu flori se usucă. Îmi place să toc cât mai mărunt pătrunjelul şi usturoiul. Nu mai fac prăjituri, nu mai folosesc scorţişoară sau esenţe din sticluţe mici. Nu mă parfumez niciodată, câteodată deschid un sertar vechi în care am înşurubat bine un parfum din tinereţe şi văd că e din ce în ce mai tulbure de la un an la altul.

Ce frumos zboară pescăruşii pe fereastră ! Nu mai ţin minte când au apărut în oraşul nostru, departe de mare. E ca o muzică lentă, ca un dans alb. Închid muzica şi verific uneori dacă uşa e încuiată. Parfumul vechi al unei cărţi cu poveşti şi pete maronii se răspândeşte sub veioză. Răţuşca cea urâtă adoarme în poala fetiţei cu chibrituri.