Val de iarbă

şerpii de casă au dispărut

din porumbarul măcinat de ploi

în cenuşa de lângă sobă

mai sunt câţiva tăciuni stinşi

pe fereastra cuptorului de pâine

o cursă de şoareci

sub căpriorii din grajd

pânzele grele de păianjeni

prin care se cern încet

cuiburi sfărâmate de rândunică

roata fântânii a înţepenit

tăcerea se înfundă în varul zidului crăpat

în depărtare lunecă trenuri surde cenuşii

apele repezi bolborosesc

într-o albie nouă

mă aşez în grădină

lângă colţul stupinei părăsite

să mă tragă mustul pământului în jos

aud cum bătrânii îşi ascut coasele

unde iarba creşte bogată

deasă şi dreaptă

norii se strâng peste mine
se perindă pe şira spinării 

vine furtuna

ca şi altădată

2 octombrie 2010