era doar distanţa
cea mai mică
imperceptibilă
incomensurabilă
dintre tăişuirile
foarfecii
chiar înainte să
tai fitilul lumânării
mai lăcrimam că era fum
şi abur din
ceară ieftină
altminteri duceam
dorul plânsorilor
de altădată
am căutat un
prieten să îi explic omeneşte
dar printre
văzute şi nevăzute
peste ochelarii care
ţineau deschisă biblia
doar o
muscă mare şi neagră
bâzâia ca un
copil plângând în pernă
aproape
imperceptibil
incomensurabil
avea o aripă arsă
pe margine
de flacăra îndreptată
de mine
numai în cele din
urmă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu