credeai că dacă
baţi ei vor deschide
ai ciocănit încet
cu genele plecate
boboc de fată
fără căpătâi
dar bisericile nu
au streşini sub care să nu te plouă
ţi s-a spus că
iubirea e înţelepciunea nebunilor
ai sădit lalele
în ghiveci
le-ai scos prea
devreme la soare
când oricum ninge
şi peste copacii
uscaţi
în care securea n-a
lovit
cu ochii tăi mari
de copil
te uiţi de parcă
n-ai mai fi văzut
o gaură de cheie
sigilată
oricum tot zgaibă
vei rămâne viaţa toată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu