la ora rugăciunii
de seară
cerşetorul plânge
cu pumnii în zid
loveşte cu palma
trage iedera ca
pe o sfoară de clopot
de câte ori
Doamne
ţi-am întors şi
obrazul celălalt
şi am tăcut şi Tu
ai tăcut
un ultim câine
vagabond
fură pâinea de pe
trotuar
o singură lacrimă
cade în rigolă
la fel de rece ca
botul câinelui
de la fereastră
un copil aruncă avioane în stradă
cerşetorul a
tăcut
acum adună şi
numără cu ochii umezi
hârtia mâzgălită
la noapte va fi
frig
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu