unii spun că eram blestemată
în roşu eram copil
în negru măicuţă bătrână
mai niciodată femeie
dansând flamenco între volanele vieţii
cei lacomi îmi furau visele
noapte de noapte
când eu începeam să le uit
şi împărţeau prada între ei
fără să-mi arunce vreun os de la masa cezarului
juram drept că erau ale mele
când mă trezeam
în colţul bufonului trist
în orice zi lăsată de dumnezeu
năşteam gânduri fără cuvinte
ştiam doar să ascult sau să tac
fie copil fie măicuţă bătrână
mă plimbam printre cei încă vii
ca în galeria oglinzilor de la versailles
fără să ştiu precis
unde e soarele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu