Pentru că e ajunul Anului Nou, mi-am cumpărat o pizza
şi mi-am ascuns tristeţea mestecând, gustând, amintindu-mi trecutul.
În definitiv, sunt un copil mare.
ii.
Totuşi mă tem că în câteva ore voi fi complet trează.
Încă îmi amintesc coşmarul din noaptea trecută.
Mă luptam să supraivieţuiesc dintr-un incendiu, când un elicopter
s-a prăbuşit lângă casa mea.
Alergam, dar focul era mai iute şi m-a prins din urmă.
Nu mi-am dat seama la timp că mă pot salva doar dacă traversez râul;
acele ape tulburi nu pot fi înfrânte, nu pot fi reduse la tăcere.
Tot restul a ars din temelii: casa copilăriei, fericirea mea, iluziile mele,
amintirile mele.
Apoi m-am trezit îngrozită. Simt oboseala.
iii.
Când eram tânără visam adesea despre viitoarea mea fiică.
Draga şi micuţa mea bestie. Mi-am promis să pun albăstrele
şi grâu proaspăt în camera ei, să îi mângâi unghiile mici şi roz,
s-o las să viseze despre zânele de cristal din lacuri.
Va fi singurul meu vis pentru totdeauna.
După ce am îmbătrânit m-am regăsit singură.
Câteodată simt nevoia să mângâi umbra unui trecător
care alunecă din întâmplare peste zidul casei mele.
Uneori ascult El Condor Passa.
Doar umbre de păsări umplu ferestrele dormitorului.
iv.
Ies din nou să îmi cumpăr încă o pizza. Doar e Revelionul!
O pisică neagră îmi taie calea. E pentru a treia oară luna aceasta.
Pisicile negre sunt creaturi stranii când ninge.
v.
Intru în restaurant şi aştept la masa din colţ în haina mea prea strâmtă.
Întotdeauna cântă aceeaşi muzică disco aici.
Oare am dansat vreodată în viaţa mea?
Chelneriţa îmi vorbeşte puţin ciudat, poate crede că sunt smintită.
Linia zâmbetului ei pare oblică.
După ce îi întorc spatele, îmi urează an nou fericit.
Fac efortul să privesc înapoi şi îi doresc acelaşi lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu