Romanţă simplă
În fulger lumina stridentă
Rupse tăcerea norului greu
Aştept întristată să-adoarmă
Zbuciumul nopţii, cântecul meu.
Şi clipa ce-şi caută odihna
M-aşează din nou la răscruce
Iar ultimul zâmbet de ieri
Se stinge şi ştiu ce-mi aduce:
Nopţi negre şi aspre-n privire
Ca osul scrâşnind pe cuţit
Cu stelele-ascunse departe
Şi păsări cu viersul topit.
Iar dacă de vis mă separă
O rouă amară în zori
Din jarul iubirii pierdute
Cresc lacrimi în torţe de flori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu