nu mă voi opri când râul va seca
pietrele se vor face nisip
ultimul vulcan se va stinge
îngerul va striga
doar caut
cercetez hotarul dintre foc şi gheaţă
mai bine eram orbul cu simţuri fără greş
tocindu-şi toiagul de înţelepciune
sensurile din jurul meu se amestecă
potecile s-au sălbăticit
cresc cercuri care mă strâng
se adâncesc amprente din ritualuri străvechi
când tobele bat şi vestesc luna plină
muzica nunţilor îngheaţă între graniţele inimii
prizonieră în pădurile Siberiei
câteodată prea senină
dar ochii aleargă mereu
să atingă soarele din alţi ochi
simple cioburi de oglindă
plutind în ceaţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu