doare când văd
oameni plângând de fericire
pedepsiţi la
sânge fără vină
aşa cum erau
biciute fetele violate peste mări şi ţări
oameni amăgiţi de
beculeţele colorate de crăciun
dacă vreo mână de
orb le întinde o cană cu apă limpede îi bufneşte
şi dă pe dinafară zeama din sufletul lor tescuit
mulţi cred că se
luptă împotriva sau în numele instinctelor nobile
cum ar fi dorul
sfânt de viaţă sau dorul sfânt de iubire
eu am capitulat
de la început
azi locuiesc
între nouă farmacii lângă şinele de tramvai
nici eu nu ştiu
ce va ieşi mâine din cutia cu jucării stricate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu