lângă biserica din oraş trece un alai
alături de ceasul astrologic de la intrare
vântul rupe din basorelieful morţii
ca o gheară de tigru smulsă
arcuşul viorii verzi tresaltă pe strune
doar zâmbetul trist al madonei
răzbate prin sârma ghimpată
a vitraliilor albastre
în capela din cimitir e mereu linişte
poţi auzi cum se frâng aripile de piatră
deasupra mormintelor îngheaţă cetini bogate
soarele muşcă şi doare în arsura zăpezii
ce-a căzut fără urme peste noapte
într-o duminică nesfârşit de albă
copacii tineri învaţă să se odihnească
femeile au broboane de sudoare pe frunte
bărbaţii plâng cu ochii spre cer
ora măsurată cu lumânarea
din stalactită în stalagmită
se botează se cunună
şi se moare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu