am plecat pe mare
cu o valiză de fier
încuiată cu cifru
în ultima zi
am păstrat în ea
un măr un ziar un covrig
era grea o duceam
pe umărul stâng
în mâna dreaptă
ţineam o geantă de piele
burduşită cu
haine timp de douăzeci de ani
când apele s-au
ridicat la hublouri
am deschis valiza
grea am ronţăit cu poftă covrigul
am făcut
corăbioare din foi de ziar
purtam o rochie
albă din tinereţe
priveam ce frumos
sclipea mărul cel roşu
dar au reparat
avaria
la al doilea
accident am rupt tot ziarul
citind rând după
rând ce scria în el
acum aveam păr
alb purtam o rochie neagră în întregime
la sfârşit îmi
rămăsese doar mărul
îl tot admiram că
încă nu era putred
mă înţepa adânc
umărul stâng
nu mai puteam
purta valiza de fier
eram îmbrăcată cu
o rochie roz ca florile de măr
nu mi-era foame
nu vroiam să arunc fructul
nu mă lăsa inima
să îl dăruiesc
l-am pus la loc
în valiză
am chemat un
copil de pe punte
l-am rugat să
închidă valiza fără să îmi spună cifrul
apoi am aruncat-o
în mare
noaptea ardea foc
mocnit sub pleoape şi sub tâmple
am mai privit o
dată stelele
şi-am adormit mult mai
uşor ca înainte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu