Atât de viu e sângele

se vede o pată de sânge  roşie/ precum ruşinea fetei mari la scăldătoare/

prea vie ca să fie ştearsă/ prea adâncă să fie trecută cu piciorul/

o altă ispită pe Via Dolorosa / un alt un sacrificiu pentru picadori

pe cât de vechi sunt crucile şterse în cimitirele părăsite/ pe atât de vechi sunt

boabele de mură crescute printre ele / pe cât de vechi sunt albastrul de Voroneţ

şi verdele de Suceviţa/ pe atât de vechi sunt norii când se sparg şi deschid cerul

ca pe o biblie/ pe cât de veche este roua sorbită de holda fierbinte/

pe atât de veche este foamea de pâine a omului

şi precum umbra se pierde printre cele nevăzute în apa râului/ la fel

tremură Cristosul de tinichea în vânt/ şi atât de viu se înalţă cu de-a sila

braţele lui grele pironite/ cât să nu cadă cerurile pe pământ dintru început

totul pe vremea când oamenii făceau dragoste nu război şi invers