*/ *

mi-am spus că e timpul să mă uit în oglindă

singură cu mine însămi

să citesc altceva decât scrie în biblia de la bunica

sunt ca o fotografie veche

deşi nu zâmbesc tot văd forma unei inimi grăitoare

care sare din ramă oricât mă vreau pe mine

văd că pur şi simplu i-am iubit pe ceilalţi prea mult

i-am privit cu drag şi respect

ca şi cum l-aş fi văzut pe dumnezeu

sau pe fiul lui născut iar nu făcut

după chipul şi asemănarea tatălui

cum sunt ceilalţi

ei mi-au întors numai obrazul murdar/ eu am aruncat în ei cu flori

eu le-am oblojit rănile/ ei m-au lăsat să zac în toaleta publică

ei au minţit amar de ani/ eu am spus răspicat adevărul

eu le-am dat totul/ ei mi-au furat şi ultima pâine

până când a fost prea târziu

să mai iert  

şi oricum nimănui nu îi pasă de cât am iertat/ de cât mai respir/ de cât mai iubesc

sunt invizibilă/ nu mai sunt om/ parcă urlu de mii de ani că

nu vreau să mă sanctifice chiar dacă nu am greşit nimic

chiar dacă ceilalţi m-au batjocorit la fel cum mă scuipau părinţii

care nu erau părinţii mei

fiindcă sunt doar un om bun şi cuminte

doar un om harnic şi cu drag de muncă

doar un om fără haine din copilărie

doar un om care a ţinut la toţi ceilalţi

nu doar la bătrâni şi la copii

în timp ce ei urlă că numai haina îl face pe om

că nu contează că nu am bani să mă tund

dar contează că ei mă văd nebună că am părul în dezordine

că nu contează că nu am bani de medicamente

dar contează că ei mă văd nebună că mă doare tot

.........................................................................

mereu văd acelaşi magician alb îmbrăcat în meningele meu

ca într-un giulgiu