azi sunt mândră
de cuşca în care m-au închis
e înaltă şi
prinsă de cârligul lunii în caz că vreau să zbor
am toată
libertatea
gândurile
celorlalţi sâsâie în jurul meu ca un cârd de gâşte
furioase că nu mă
pot atinge
ţin post de cuvinte
rar înghit vreo vorbă emancipată
ca pe-o găluşcă
fierbinte
peticul de praf
de sub tălpi e mereu altul
slavă ţie viaţă
calc apăsat ca un
stetoscop prezic furtuna din rănile pământului
sunt fata în
albastru a lui mişu popp poţi citi pe chipul meu calm fericirea
vârsta la care
încă mi-e dulce să-mi amintesc
ceea ce ştiu
numai eu
clopoţeii violet
izma sălbatică măcrişul proaspăt boabele de porumbar
fluierul cioplit în papură tăciunii care sfârâie
toate odăjdiile
de sărbătoare ale verii
până când mă vei
vedea din nou într-o pictură de tonitza
după schimbarea
la faţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu