care plânge oiţa neagră pierdută cu botinele ei stacojii cu fundă
şi cârja ca un bastonaş de acadea în alb şi roşu
erau lucruri lăsate ca un paşaport ieşit din uz
faţa de masă brodată de bunica setul de şah de buzunar al tatei briceagul unchiului
toate cele mânuite de oameni cu care am folosit acelaşi tacâm
până când i-au luat de lângă mine peste mese
aş coborî din podul cu vechituri
aş deschide fabulele lui la fontaine în ediţie revizuită
fiindcă am o turmă de amintiri fugind printre degete
îmi fac curaj şi tastez 112 apoi încurc cifrele dinadins
azi e ziua mea norocoasă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu