atunci când plouă
nu mă privi în ochi
trebuie să vezi
dincolo de cuşca confesionalului să ghiceşti cântecul
dincolo de cabina
cu pereţi izolaţi să nu atingi cu degetul rana
fiindcă nu vei
găsi certitudine
doar ploaie care
amestecă urmele lăsate în noroi până când nu mai ştii
cine a fost
primul care a călcat strâmb
acel pas mare
pentru omenire
zborul ultimei
iluzii frumoase şi nevinovate
e tare greu să
mai descoperi un lucru în sine
în afară de
această pompă a gândirii care umflă mingea universului
te conjur să mă
recunoşti
aşa curată cum
sunt şi unică
precum bobul de
grâu izotopul C12 cuanta de lumină
aşa cum ai
mângâia o floare sau o frunză
cu evlavie
teme-te de
pedeapsa de dincolo de nori nu îmi atinge hijabul
pentru numele
domnului eu nu adorm niciodată când plouă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu