în timp ce îmi trăgea oasele fragile cu mână statornică
într-un masaj care ar fi scos toţi demonii dintr-o femeie păcătoasă
dar din mine nu
vecina de la opt avea alcovul plin de rugăciuni
arsenie boca şi icoane
umbla la biserică bine înfofolită în baticuri de credincioasă
zâmbea şi spunea că îi plac poeziile mele
aplauda şi mă servea cu ciorbă de toate ierburile
spunea că mai presus de orice omul contează fie că e evreu fie că e ţigan
sau orice altceva
în noaptea aceea m-a lăsat unsă la toate încheieturile
descumpănită pe cearceafurile mele reci şi găurite
nu cred că vă mai amintiţi filmul cu oamenii din subsoluri
care scoteau capul afară doar ca să îi vâneze
pe cei care purtau lumina la ceafă ca apostolii sau sfinţii
erau oameni care mâncau lumina celorlalţi aşa
ca pe o tocăniţă de iepure cu zeamă de lămâie
vecina trăia pe vremea când unii îşi imaginau că au harul să vadă
aurele celorlalţi şi că recunosc omul după coajă
fapt care se întâmpla de fapt de veacuri
fiindcă pentru prea puţini contează miezul
şi nu cred că vă mai amintiţi filmul sf în care civilizaţia
e împărţită în vegetarieni şi canibali
cei din urmă crescându-i pe ceilalţi ca să îi mănânce periodic
după ce îi hipnotizează şi le oferă o postată de timp
într-un paradis terestru unde ei se pot chiar iubi şi înmulţi
astfel eu stăteam unsă pe corp gândindu-mă că
masajul e bun întotdeauna dar uleiul nu
peste vreo câţiva ani vecina de la opt a recunoscut că a lucrat
toată tinereţea în mediu toxic la tipografie
sau cel puţin aşa spunea soţul ei care fuma numai la bucătărie
ea a zăcut mai multe luni şi a murit tuşind de cancer pulmonar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu