în staţia tramvaiului patru
două femei la menopauză vorbesc despre
minutele acelea când trebuie să suporte bărbăţia soţului
că doar nu-i mare nenorocire să înduri câteva minute
la taraba cu ziare şi cărţi se vinde cancan şi psihoterapia frigidităţii
pensionarele cuvioase stau la rând o fetişcană durdulie cere
românia literară ascunsă după tejghea
roşeşte când un bărbat îşi lipeşte privirea pe ea în jos
se gîndeşte că la nebuni şi în închisori femeile stau separat
ca în bisericile din sate îndepărtate
ii.
era o femeie cu nume de castelană care visa că poate înnobila bărbaţii
cu sabia strămoşilor ei
citea ivanhoe dar detesta turnirul şi o compătimea pe eterna rebeccă
din cărţi şi din filme
cea brună cu şoldul rotund care alunecă în uitare
frumoasă ca o cadră într-o ramă ieftină
încă mi-e milă şi scârbă de femeia care poartă o viaţă
ochii bătrânilor ca nişte lipitori pe sfârcuri
femeia obeză ca un luptător de sumo cântând frumos
pentru canarul ei
singura fiinţă de sex masculin care i-a pătruns dincolo de prag
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu