pe asfaltul cel de toate zilele
dar când se întâmpla pământul tremura din încheieturi
precum mesele din vagonul restaurant
se învârteau mai iute moriştile de jucărie din parcul copiilor
îndrăgostiţii cu tălpi subţiri păşeau pe marginea bordurilor
învăţau mersul orbeşte ochi în ochi
ca într-un facebook citadin
oamenii îşi schimbau între ei fotografiile de nuntă sau botez
uite eu îţi dau morţii mei trecutul meu de la adam şi eva
tu mi-i dai pe ai tăi
stăm de vorbă discutăm despre discuţii cuvântăm despre cuvinte
câte unul încerca să spună ceva de capul lui după care se înstrăina
uita până şi de cel carele eşti în ceruri
intra la apă agăţat de firele electrice
ca o şosetă desperecheată
era la începutul mileniului trei
când mulţi credeau încă în biblia lui robinson crusoe
ţâşnea iarbă încă grasă în păşune şi asta era de mirare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu