e o zi liniştită plouă mărunt ca în faguri de albine
oamenii se întorc de la biserica albă cu turle joase
împărţind umbrelele
lipesc vârful degetelor de pământul din ghiveciul cu plantă verde/ mă deconectez/ mă descarc electrostatic/ caut să fixez picioarele pe parchetul laminat/ să echilibrez sufletul între cei doi plămâni/ e un exerciţiu fără mantre fără lumânări feng shui sau ikebana
doar floarea-soarelui stă lângă perete ca o maică precistă în rugăciune
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu