iconografie

desigur cina cea de taină a lui Leonardo da Vinci era pentru mine camera cu reproduceri pe hârtie din casa de zestre a mamei/ bunicii creşteau capre oi bivoli porci cai şi orătănii dar nu aveau încă televizor în camera aceea/ încă purtau ia bătrânească şi catrinţele de sărbători/ pe drumul dintre ochii mei de ieri şi cei de azi picturile marilor maeştri m-au întors acasă după ani mulţi/ când am început să citesc istoria artei şi trecutul era un muzeu/ mamă iată fiica ta/ cea care îi preferă acum pe Fra Filippo Lippi şi Pierro della Francesca/ cea care a găsit ea însăşi taina Biciurii lui Cristos/ înainte să afle opinia criticilor de artă renumiţi/ mamă în ochii tăi sunt neguri/ uită-te la mine aminteşte-ţi icoanele şi felicitările de Paşti unse cu seu de lumânare/ icoanele care plâng lacrimi/ mărgăritare de culoare strat după strat/ icoanele cu gesturi hieratice şi vremea când tu spuneai ce frumos sunt pictate mâinile/ tu cu degetele tale prelungi ca şi ale mele/ lăsai între noi să se toarcă amintiri despre viitor pe care tu le-ai uitat/ aşa cum curg şi Oltul şi toate râurile pe iile ţăranilor/ lasă biciuirea lui Cristos mamă/ mai bine să ne gândim la plăcinta ta unsă cu gălbenuş de ou şi bine rumenită şi poate strângem ceva bani să o coci de Paşte