HONI SOIT QUI MAL Y PENSE

CÂTEVA VIDEO CU MINE

miercuri, 18 martie 2015

ingrata paloma blanca

tu ai două capete care nu se întâlnesc spunea bunica
citind cu degetul în palma mea
e ca şi cum aş vrea să smulg o rădăcină de hrean sălbatic de pe câmp
destul de adânc şi amar aşa stau înfipţi primii ani cu semne de bună purtare
pe genunchi de la treptele înalte urcate pieptiş la repezeală
nu pot abandona ce-am început atunci când mă jucam cu norii cei frumoşi
nici mirosul de podea frecată cu leşie fierbinte
nici fierul de călcat care înghiţea tăciuni ca un balaur
în împărăţia crăiesei copile

acest copil o să ne spele toate păcatele spunea vrăjitoarea din vis dervişul bărbos îmi cerea să iau singură bomboana de pe raftul de sus la care tânjeam după care clatina din cap cu tristeţe că nu am puteri magice eu mă făceam mică precum degeţica şi plecam la balul florilor îmbrăcată într-o zorea purpurie oh my darling clementine you are lost and gone forever

catherine era o proastă când s-a îndrăgostit de heathcliff
eu nu voi fi niciodată
juram mereu până când am văzut acel porumbel alb zburând
din cerdacul în care stăteam cu genunchii la piept când ploua
mirosea a minge de plastic şi a clătite calde
fetele cu care mă jucam erau ca florile de cireş amar
ploua lumina blând peste cântecul încolţit în mine
încă de atunci îmi plăceau stelele şi luna nu
dar porumbelul alb a plecat prea devreme prea departe

bărbatul care despica burta unui peşte mare privea în gol îmi cerea să stau pe genunchii lui în pantaloni de pânză topită eu refuzam şi apa râului era tulbure pe sub pod braţele lui erau ca frânghiile de rezistenţă purta pantofi galben-oranj jeanny such a lonely little girl in a cold cold world şi poliţistul plictisit de cazuri de sinucidere şi omul cu şobolani tratat psihanalitic

între cele două capete din viaţa mea eu aş pleca departe
pe marea care nu mă vrea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu