păpuşa dezbrăcată zvârlită în grădina din spate avea pleoapele închise
eu am încă unghiile transparente şi foarte roz ca pilula femeilor isterice
sau cu picioarele prea lungi în anii optzeci
cei mai vii decât mine sub dealul mitropoliei stau claxon după claxon
cu muzică de dans la radio şi fluierături se spune că va ninge
benzina gâlgâie în îmbulzeală
maşinuţe electrice în ring trec prin sinapsele şi sângele meu turuie cuvinte
ascensoare care vin la chemare cu uşile închise
oameni care urcă prea des aceeaşi golgotă de fier şi sare amară
copilul care dă şuturi în gol până îl doare fluierul piciorului
nuntaşii cu hora lor deşucheată în curtea blocului
sfincterul vezicii biliare care şuieră dureros
frecvenţa celor care fac atacuri de panică
de inimă albastră dar eu nu
mai bine ţin la piept un trandafir mort pe jumătate
lângă buldozerul şi picamerul de la gura metroului
parcă ieri am reparat păpuşa pe care am îmbrăcat-o cu haine de pomană
ave maria dominus tecum
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu