stătea cu mâinile căzute din umeri cu umbra ei făcând cruce cu umbra platanului de pe champs-elysees/ aştepta pe banca de lângă wc-ul public din parcul palatului schonbrunn/ gonea cu genunchii strânşi pe bancheta economică din autocarul neaerisit/ printre vechiturile europei apusene şi de mijloc/ cum era şi viaţa ei/ se regăsea pe sine doar în posturi interzise cu fereastra hotelului de mâna a treia deschisă spre un zid orb/ un zid alb şi curat/ dosul altei clădiri aşa fusese totul/ ţinea minte fiindcă citise carte după carte până când lumea era plină cu palimpseste/ de câte ori desfăcea un alt sul literele fugeau unele peste celelalte
ea tot mai cânta în gând aria normei/ descoperise că poate să cânte în gând fără cuvinte şi în sfârşit înţelesese misterul compozitorilor fără auz/ taina numirii stelelor sau străzilor unei metropole/ acum când putea să îşi imagineze corect în time lapse etapele înfloririi unui trandafir
se vedea în sala de bal cu oglinzi acoperind tavanul/ la braţul inginerului afon care dansa tango mecanic şi perfect/ ca rotiţele unui ceas în buzunarul lui dumnezeu/ ea îşi pregătea minuţios paşii ca pe un proiect tehnic şi călca mereu greşit/ el o ţinea tot mai strâns şi spunea că toate femeile au dansul în sânge
dar ea ştia că nu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu