cum să te împac suflete zbârlit de viaţă maşteră
hai să-ţi trec pieptănul otrăvit în răspăr
vezi firele tale albe-negre/ te-ai covăsit surioară
începe să-ţi miroasă transpiraţia acru înghiţi cu noduri
câte un bulgăraş de soare/ dejavu din zdreanţa tinereţii
cu zăpezile bărbatului care te trăgea pe sanie şi spunea
că ninge dacă el vrea
amară viaţa ca o dulceaţă de nucă verde
mai ştii povestea despre marea iubire/ lasă-mă să fiu încă un anotimp/
umbra umbrei tale/ acel dans cu volane închipuite braţ la braţ cu o statuie
peste care cad/ pocnesc flori de salcâm şi castan
încă mai ţii la poza ta cu un zâmbet discret fiindcă nu credeai
că un om simte culoarea roşie prin vârful degetelor/ tu însăţi te întorceai
a mirare/ când bărbaţii te priveau din spate
şi citeai rar sf/ povestea aceea despre iubirea perfectă cumpărată
la o agenţie de lux/ romantică şi imensă precum zarea peste mare
cu prea multe consecinţe nedorite
era un timp cu înţelepţi imberbi şi tu printre ei
visai zilnic pacea universală pe planiglob
o fată cu sufletul drept în ochi şi un strop de tărie în pumn
nisip şi iască laolaltă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu