trage perdeaua peste asfinţit
aşa se cade
când ultima pagină a unei cărţi bune
închide în tâmpla fiicei grădinarului încă o grădină mare
ca toate celelalte minuni ale lumii
eu mă întorc între perne bătătorite
mă rotesc în cadranul pătrat al camerei mele
mulţumită că nu sunt imponderabilă
că am o formă vie şi călcâiele bătute în cuie pe podea
şi mă întind
cu un picior mai scurt decât celălalt
cum au fost şi amanta regelui soare şi churchill şi alţii importanţi
într-o lume procustică în toate încheieturile
într-o altă zi cioclii îmi vor lua ca lui cristos
stropul de amprentă sfântă de pe cearceaf
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu