475
totul rămâne os
lângă os/ craniu şi oasele bazinului/ cochilii care se predau ţărmului/ iluzorie
pace de la westphalia în mijlocul tumultului/ aceste trofee precum mândria şi
independenţa spiritului/ lipsa de abdicare a trupului şi reciproc
habar n-aveam ce doresc
bărbaţii când calcă femeile în joacă pe picior/ m-au dus la cinemateca într-o
zi să v[d ciociara un film despre violul colectiv într-o biserică/ am ieşit
din sală nedumirită şi tristă/ trăiam cu gândul la legile gravitaţiei formulele
chimice planetele lui holst/ înţelegeam doar
graiul florilor răsărite la umbră sau aproape de gheţuri din cărţile pentru
copii
îmi amintesc era
mereu la fel de la grădiniţă
mai apoi erau poeziile
copiilor calul trage la căruţă fetele mă trag de
cântecele despre
bombe sexuale filmul basic instinct şi apoi bătrânii libidinoşi
care încercau să
mă sărute cu forţa
şi cei care
spuneau că totul se închină zeului banană
acum îmi amintesc
toate cuvintele erau leagăne pentru jocuri erotice
dialogul
oamenilor normali şi respectabili însemna să şadă
pe acelaşi scaun
să se dea huţa
şi peste toate
acestea din mine încă fuge afară şi intră înăuntru
o inimă de femeie
încă neavortată
undeva între
frunte şi muntele lui venus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu