cu vreun sfert de oră în urmă prin ce miracol electrostatic nu ştiu
mă trezesc înaintea timpului meu trag minutarul la ora celorlalţi
împing laba piciorului pas cu pas până la baia cu oglindă murdară
mă spăl pe ochi ridic bărbia mulţumind lui dumnezeu că încă pot vedea
lumea în atâtea culori
e mai bine
mă întorc la birou şi şterg mouseul de resturile de piele şi praf
rămase după contact prelungit
cum nu am mângâiat niciodată un trup de bărbat mă gândesc că ei sunt
ca muşchiul moale crescut pe scândurile unui gard
că femeile îi lasă să crească peste ele sau îi curăţă câteodată cu unghiile
dar nu ştiu nimic despre sex
îmi plăceau doar poveştile cu zâne şi zâna zânelor
şi mă îndurera povestea micii sirene care îşi pierde mai întâi glasul
apoi viaţa din iubire
mai ştiam când eram copil că fetele bătrâne sunt scrântite
întrebasem de ce şi mi s-a spus că sunt prea mică să înţeleg
dacă plouă cu soare mă gândesc opreşte-te clipă că eşti prea urâtă
de ce nu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu