către nord-nordvest o femeie cu tălpile goale şi mijlocul subţire
îşi poartă ghemul de creier ca un hopa mitică printre digurile ridicate
o femeie uriaşă care înghite apa dulce
o ţestoasă eşuată care ouă în văzul lumii
îşi suflecă rochia să treacă dincolo de mlaştini şi grajduri părăsite
cineva îi spune de ce-ţi strângi coapsele mai bine strânge-ţi cămările inimii
ca pe-un bob de tămâioasă
plăteşte cu lapte de femeie plutarul bătrân şi flămând
însă ea nu aude nimic
către miazăzi
în somnul fiecărei fecioare e o femeie cu salbe lungi din os şi dinte
bărbatul niciodată nu poate stăpâni
femeia ascunsă în femeie
fiindcă mereu cresc sânii altor fetiţe care cred în revistele cu celebrităţi
şi decoraţiuni interioare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu