sunt doamna cu o
hermină în poală/ întorc şi eu capul în faţa mizeriei lumii/ prefer să fiu
capturată decât să mă pătez/ lacrimile sunt prea murdare pentru obrazul meu/
priveşte-mă din profil prefer să împietresc/ în timp ce tu mă fotografiezi şi
mă aşezi în ramă/ fiindcă virtutea unei femei nu există fără iubirea unui
bărbat
când te
obişnuieşti cu o dragoste mai veche
felul în care el
te alintă draga mea
bucuria de a-ţi
încălzi degetele în pulovărul lui
şi alte mici
sălbăticii
mergi împiedicat
tălpile ţi s-au
lipit de ghete vechi şi nu le mai poţi schimba
umbli bezmetică
cu picioarele altcuiva
în orice
dimineaţă când prepari două cafele
în mod reflex
până când îţi
aminteşti că el a plecat
lăsând cheile
ascunse sub preşul de la intrare
atunci simţi că
eşti o parte din mizeria unei lumi banale cum este orice dragoste derulată cu
încetinitorul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu