când altcineva
îmi sufla la ora de biologie
întâi viermii
apoi fluturii apoi vrăbiile
nu mai răspundeam
credeam că
vişinii nealtoiţi
erau darul lui
dumnezeu şi creşteau dacă
aruncam din pumn
fructele întregi înaintea ploii
mă agăţam de o copilărie
cu ghirlande de
floarea miresei la gât
credeam că
nunţile nu dor
că mă voi fi
născut exact după trei anotimpuri
ieşind în lume ca
o cutie închisă în altă cutie
la orice vamă
lângă bagajul
legat anevoios cu
sfoară de rafie
fotografia mea din
acelaşi paşaport trecea
de la un pom la
altul
de la o uitare
mică la alta mai mare
cu umbrele culcate cuminţi la pământ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu