imunizare

în parcul cu statui erau şoapte peste şoapte

de mi se făcea gura pungă

ca atunci când mâncam porumbe negre

că libertatea nu se dă dar se ia

că puterea nu se dă dar se ia

că boala nu se dă dar se ia

şoapte pe limbă de clopot insuficient oţelit

ispite în formă de glob pământesc de jucărie

cu becul aprins înăuntru

nu oameni buni

aleea aceea nu va fi interzisă

dar dincolo de gradul din lemn câinesc

este un ceas oprit

din prea multă iubire

sunt vrăbii şi fluturi ori alte fărâme de inimă

care mereu bat mai repede decât inima mea

după ce totul a fost luat

nu mai este altceva necesar

decât să las să treacă printre umbre şoaptele

repezi în gura de canal

până când va rămâne fericirea

unul dintre lucrurile care doar se dăruiesc