eppur non si muove

când mă întind în pat văd

urzici lângă pereţii casei şi cruci de piatră înverzite

bolmojesc noapte de noapte acelaşi tatăl nostru

plâng pe pâinea cea de toate zilele

mă opresc la ritualul iertării şi tac

nu iau păcatul altuia asupra mea

mărturisesc un botez

întru bucurie

şi tac pentru viaţa veacului ce va fi

chipurile trăiesc

într-o lume prea frumoasă

pentru oamenii ei dezlegaţi de credinţe

înainte să li se lege picioarele în coşciuge

cu rugi de trandafiri sălbatici crescuţi pe coloane albe

de tribunale de biserici

într-o altă atlantidă sub ani-lumină de ape

unul e dumnezeu mereu treaz

ochiul deschis dintr-un soare răsare

ca o caramea portocalie în dar pentru copiii săraci

bătrânii rămaşi singuri acasă

încă mai culeg toate fructele pământului

pentru fiii rătăcitori ai lumii

cea de toate zilele de la galilei citire

acum atâta pace şi linişte 

este cum visam