pe geamul
dormitorului desenez o pasăre albastră
să zboare numai
când se înserează
pe zidul casei
mele o seceră cu dinţi de lapte
să se ridice peste
lună când se coace grâul
pe piatra tocită de
lângă prag o mare înspumată
ca dantela din
altarul bisericii
şi parcă de un
secol
aştept orbeşte
să mi se coasă
colţul ochiului
unde a crescut o
pungă plină cu lumină
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu